| #1 |
|
|
Hei hei,am trecut si eu pe aici si m-am gandit sa-mi postez povestea! Sper sa va placa! 
O senzatie puternica imi strafulgera corpul. Totul incepe sa se limpezeasca. O atingere blanda imi mangaie talia,ridicandu-ma cu gratie in aer si lasandu-ma la fel de usor sa-mi fac pirueta.
Eram intr-un spectacol de balet. Acum totul este asa diferit...Exacutarea pasilor este o placere,mai ales cand se impletesc cu cele ale partenerului,respectiv iubirii mele.
Multimea se ridica in picioare si aplauda la sfarsit,o bucurie nemarginita se instaleaza in trup,de altfel la fel ca la fiecare reprezentatie reusita.
Partenerul meu imi ia mana si ma conduce intr-o pirueta de final si cu aceasta am iesit de pe scena.
-Te-ai descurcat minunat. Ca de fiecare data! ma lauda inclestandu-si degetele de ale mele.
El nu a fost singurul ce mi-a remarcat acuratetia miscarilor,ci si inca niste fete ce aratau de vreo paisprezece ani ce ne-au cerut autografe si ne-au adus doua buchete cu flori.
Nu,ca este un vis frumos? Ce poate fi mai bine decat sa fi cunoscuta,sa ai un sot care te iubeste si care iti e aproape la bine si la rau,prieteni adevarati si viata in fata? Sunt de acord cu voi,superb,dar pana sa ajung aici a trebuit sa indur nenumarate cosmaruri.
M-am nascut in orasul bavarez München,fiind al patrulea copil al familiei Strauss. Am doi frati Michael(a decedat anul acesta) si Uwe si o sora,Sabine. Numele dat de familia a fost Evanghelin,dupa traditia noastra proprie,ultimul copil va proteja noile generatii si au ales puterea dumnezeiasca.
Ghinionista de mine aveam parul morcovit,fata pistruiata si palida si un trup slab din amandoua punctele de vedere iar ceilalti radeau de mine,chiar si eu mai fac asta uneori,cand revad pozele vechi.
Nu am fost cine stie ce elev stralucit ce sa se diferentieze de altii prin minte sclipitoare, singura calitate era ca invatam repede si imi placea sa dansez si sa incerc lucruri noi.
Oricum ce mai conta? Aceasta pustoaica bavareza isi avusese viitorul asigurat de familia sa bogata si sprijinita pana va rezista pe propriile picioare,dar destinul este ca un copil cu o prastie. Ar putea da dupa pasari cu pietricele,sau sparge geamuri sau pur si simplu sa se uite la ea si sa o lase jos. Cine poate sti ce va face? Exact asa s-a si intamplat. Omenirea nu a putut prevenii nici nu tehnologia ei invazia vampirilor.
Cand va ganditi la cuvantul vampir va apare in minte o creatura diabolica a noptii insetata de sange,dar nu este chiar asa. Vampirii sunt niste fiinte destepte si cum-se-cade ,apreciind frumosul si dezagreind raul,exact ca si oamenii.
Au o istorie plina de aventura,venind de pe o planeta numita Valencia,o frumusete abia descoperita cu de astronomi,cu o fauna si flora incredibila. In jurul planetei graviteaza cinci sateliti naturali numiti Pascal, Orihime, Asia, Odiseea si Atlantida,fiecare predominati de alte fenomene ale naturii,cum ar fi,Pascal are pe el foarte multi vulcani activi ce au creat lacuri si chiar mari de lava,Asia este dominata de uragane,estimandu-se ca cel mai mare este activ de vreo trei sute de ani.
Un alt lucru interesant este faptul ca planeta graviteaza in jurul a doi sori ce se atrag unul pe altul.
Poate va intrebati de ce au cucerit pamantul daca au o lume asa perfecta? Ei bine,au facut si eu aceiasi greseala la fel ca noi,au cautat noi forme inteligente de viata si au gasit pamantenii care i-au gasit atunci pe ei si din pacate,compatriotii nostri nu au vrut sa faca o intelegere si asa ca s-a ajuns la razboi iar vampirii aveau din pacate tehnologie mult mai avansata ca noi,iar apoi va imaginati voi...
Ce va mai pot spune e ca oamenii nu erau prea bine primiti printe extraterestrii,acestia venind sa colonizeze planeta.
Eu si familia mea eram printre putinii oameni "salbatici" care mai sunt liberi,stand intr-un bucar in siguranta sub pamant alaturi de inca cativa nebuni si schizofrenici ce ni s-au alaturat.
|
|
| |
|
